Textul Masoretic este textul autoritar actual al Bibliei ebraice, considerat aproape unanim ca fiind versiunea oficiala a canonului revelat. Urmand unei indelungate traditii iudaice, Tora (cartea canonica folosita in cult), trebuie sa contina textul ebraic numai sub forma lui consonantica (doar consoane), nimic adaugandu-se si nimic indepartandu-se.
In pofida acestui lucru, poate si pentru ca intentia initiala era de a alcatui un text de uz personal, pentru studiu, cand au copiat Tora, pe langa textul original (consonantic), masoretii au adaugat si alte detalii: vocale, accente, lamuriri marginale. Adaugirile masoretilor au fost numite "masorah". Astfel, "masorah" are drept pricipal scop ferirea de greseli de citire si intelegere a textului original revelat. Textul Masoretic defineste cartile din canonul ebraic, precizeaza modul de citire al textului cartilor biblice in iudaism si arata vocalizarea si accentuarea acestuia.
Scrierile biblice ebraice, pana la Textul Masoretic
Talmudul marturiseste ca o copie originala a Bibliei ebraice era pastrata in curtea Templului din Ierusalim, pentru verificarea copistilor; printre slujitorii de la Templu se aflau si unii, special adunati si platiti, care se ocupau cu corectarea cartilor biblice. Aceasta copie originala a Bibliei ebraice este amintita de mai multe surse antice: Scrisoarea lui Aristeas; marturia lui Philo din Alexandria; marturia lui Iosif Flavius.
O alta relatare din Talmud, referindu-se probabil la un moment din vechime, spune ca in curtea Templului au fost gasite, la un moment dat, trei manuscrise diferite cuprinzand Tora; diferentele dintre cele trei au fost uniformizate in urma unor adunari ale celor intelepti.
