Botezul - Taina nașterii din apă și din Duh

Botezul este taina prin care omul devine membru al bisericii

      Cuvântul Botez provine din limba greacă: verbul baptizo înseamnă „a scufunda”. De aceea pruncul este „scufundat” în apa din cristelniţă şi nu doar stropit. Botezul este taina prin care omul, prin întreita afundare în apă sfinţită de către preot, în numele Sfintei Treimi, se spală de păcatul strămoşesc şi de toate păcatele de până atunci. Astfel se naşte din nou duhovniceşte şi devine membru al Bisericii”, se arată pe site-ul Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord.

            În Sfânta Scriptură se găseşte temeiul instaurării botezului ca taină iniţiatică a creştinului. „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”, se arată în Evanghelia după Ioan, capitolul3, versetul 3. Aşadar, întreita scufundare în apă este primul pas prin care cel nou-născut pătrunde în rândul membrilor bisericii.

           Pentru ca un astfel de eveniment să decurgă fără probleme, preoţii au întocmit o listă cu nouă lucruri pe care naşii şi părinţii celui care se va boteza trebuie să le aibă în vedere:

1. Certificatul de naştere al pruncului, de pe care se vor lua datele pentru întocmirea certificatului de Botez; 
2. Lumânarea pentru naşi – semn al luminii lui Hristos. Uneori lumânarea este împodobită cu flori, care simbolizează faptele bune (roadele credinţei); 
3. Untdelemnul de măsline – semn al milei lui Dumnezeu care se revarsă asupra celui ce se botează. Untdelemnul va fi binecuvântat de preot şi folosit pentru ungerea copilului; apoi poate fi luat acasă pentru ungerea copilului după baie. 
4. Pânza Botezului (crişmă / pânza de mir) – pânza de culoare albă în care se primeşte pruncul de către naşi atunci când se scoate din apa botezului; 
5. Faşa (panglica de Botez, de circa 50 cm) - cu care preotul stropeşte faţa celui ce se botează zicând: Îndreptatu-te-ai, luminatu-te-ai, sfinţitu-te-ai, spălatu-te-ai, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin; 
6. Cruciuliţa Botezului – din partea naşilor pentru prunc, pe care preotul o binecuvântează, fiind semn al urmării lui Hristos: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie (Mc. 8,34). Crucea va fi purtată de copil ca amintire a Botezului şi a purtării crucii, a jertfei care defineşte viaţa oricărui creştin; 
7. Păturica de învelit şi un prosop mare alb şi gros, în care naşii vor primi pe prunc imediat după Botez (trebuie să fie suficient de mare pentru ca pruncul să poată fi înfăşurat); 
8. Prosopul cu care preotul se şterge după ce scoate pruncul din cristelniţă. Săpunul nu este obligatoriu; 
9. Un rând de haine noi pentru prunc de culoare albă, care simbolizează haina luminoasă în care este îmbrăcat sufletul la Botez;

~ Nasii de botez ~ 

•  - Nu pot fi nasi la Botez, crestinii de alta confesiune. Nașii sunt persoanele care fac mărturisirea de credință în locul și în numele celui ce se boteaza. deoarece se spune foarte clar: „un Domn, o credinţă, un Botez” (Efeseni 4, 5). Părintele prof. dr. Ene Branişte precizează: „Naşii trebuie să fie credincioşi ortodocşi «în vârstă», care asistă pe cel ce vine la Botez, rostesc răspunsurile şi fac dreapta mărturisire de credinţă «în locul şi în numele» celui ce se botează. Esenţial, naşii rostesc Crezul (Simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan). Ei sunt garanţi ai celui ce se botează, asumându-şi făgăduinţa solemnă că pruncul (finul sau fina de botez) va fi crescut şi educat ca un adevărat creştin şi că va fi un bun credincios al Bisericii care este Trupul lui Hristos. Naşul trebuie să fie creştin ortodox şi bun credincios, în vârstă (adică nu prunc sau copil) şi de acelaşi sex cu cel ce se botează. Monahii nu pot fi naşi pentru că ei, trăind în comunităţile monahale, nu pot să se îngrijească de fini. Nu pot fi naşi părinţii copilului” (Liturgica specială, EIBMBOR, Bucureşti, 1980, p. 358).
• La botez, nașul primește individual in brațe pruncul de parte barbateasca, iar nașa primește în brate, tot individual, pruncul de parte femeiască. Datoria lor este să crească pruncul (finul) în spirit creștin.
• Rudenia dintre fin si nas. Nașii devin parinții spirituali ai pruncului, născându-l pentru viața cea nouă, în Hristos. Ei au aceleași obligații și răspunderi pentru viața spirituală a finului lor ca și parinții care l-au născut. Potrivit canonului 53 al Sinodului VI ecumenic, nașul se leagă cu finul și cu parinții lui "printr-o rudenie spirituală, care este mai mare decât cea dupa trup". Prin acest canon este interzisă căsătoria între naș și mama finului, și ca, în cazul când s-ar încheia o asemenea căsătorie, ea trebuie să fie despărțită, iar cei ce o încheiaseră să fie supuși epitimiilor pentru desfrânați. Nu pot fi naşi părinţii copilului, nici monahii.
• În Molitfelnicul tipărit la Chişinău în anul 1820 se precizează: „Cade-se a şti: că la Sfântul Botez destul este un naş, de va fi de parte bărbătească cel ce se botează, iară de va fi parte femeiască, numai naşă. Iară la nevoia morţii, poate să se săvârşească botezul şi fără naş”. 
• Nu este bine să fie mai mulţi naşi de Botez (sau de Cununie). Copiii lor nu au voie să se căsătorească unii cu alţii, deoarece prin Sfintele Taine ei se înrudesc unii cu alţii. Asemenea si cuplurile de tineri, aflaţi la stadiul de prietenie, NU se mai pot căsători ulterior.